O zeamă de... cuvinte (24)

* Un carierist: s-ar angaja în serviciu, dar fotoliul e de piatră. * Omul în pântecul casei locuiește. * Nu vă mirați de miracolul Naturii, deoarece ea și pe om l-a creat. * Istoria e oglinda omenirii. * Omul duce anii în spinare. * Mult vorbește, dar nimic nu spune. * Anii trăiți se duc pe apa sâmbetei. * Viața omului se începe cu țipete și se termină cu bocete. * Moartea (Creatorul!) pe bătrâni îi elimină din circuitul vieții. Prea multe știu. * Mergi în pas cu viața. Altminteri, rămâi corigent. * Zgârcitul găsește limbaj comun cu banul. * Dacă s-ar vinde, cea mai mare coadă ar fi după… minte. * Nu numai oamenii, dar și vrăbiile în oraș sunt obraznice. * Și mașinile se sărută – în accidente. * Arhaismele, frunzele galbene ale Limbii. * Creația geniului – izvor de apă cristalină pentru cei setoși. * Lumea la monumente se închină. Genii (icoane) vii nu există. * Geniul sosie n-are. * Zilele albe uită de cele negre. * Doctor poți deveni, dar Om – ba. * Mulți luptă pentru a obține gradul științific de doctor și mai puțini – de titlul de Om cu literă mare. * Vorba unui militar: prin greutăți - la stele… de general. * Soarele cu sila nu-l ții pe cer. * De moarte nu scapi nici la capătul lumii.