O zeamă de... cuvinte (23)

* Oameni – diferite măști și manechine. * Romanul era îmbibat cu apă, iar cititorul murea de sete. * Doi se ceartă, iar al treilea dă sfaturi din partea forțelor pacificatoare. * În drum spre Olimp te mănâncă criticii. * Despre un scriitor contemporan: are gânduri clasice. * Și Natura sălbătăcește. Dacă nu-i îngrijită. * Nu la toți li-e bine în același timp. * Ideile, ca păsările, dacă nu le prinzi – zboară. * Cea mai periculoasă fiară – omul. Pe timp de război. * Semiadevărul – sămânța răului. * Tot bătrânul a fost tânăr, dar nu tot tânărul va ajunge bătrân. De ce? Din cauza vitezei. * Natura de legile umane nu depinde. * Moartea – frâna vieții. * Când oamenii se ceartă, cuvintele se războiesc. * Unii oameni se aseamănă cu titirezul. Sunt porniți de alții și se mișcă din inerție. * Viața-i o goană nebună după bani. * Nu mi-ar trebui bani, dacă alții nu mi i-ar cere. * Banii greu vin și ușor se duc. * Dacă vrei, răstorni și munții. * Pământul îmbătrânind, la burtă prinde. Ca omul. * Literatura e diversă, deoarece și scriitorii nu-s la fel. * Scriitorul macină, iar cititorul (timpul) cerne. * Fiecare propoziție are punctul ei de sprijin. * Unele cărți sunt ca vinul. Cu cât mai mult se învechesc, cu atât mai mult se prețuiesc.