Dor de Gen(i)u

Genului i se închină,
poeții \'ngenunchiați în tină
că de scrie mai cu spor
de râs pe capete toți mor

Când textul e bun ca mierea –
Cititorul moare,
Așa aleargă și muierea
Dup-o s(c)ulă mare. :)

Adrian, îți mulțumesc pentru comentariu.

Genului i se închină,
poeții \'ngenunchiați în tină
că de scrie mai cu spor
de râs pe capete toți mor
(Jigaranu Adrian)

pe inamici , iti vestesc,
ii caut cu-atata dor,
fiind crestin, nu sa-i omor
ci numai sa-i chinuiesc.

Ni s-a făcut dor de tine,
De epigrama cu haz.
Bine-ai revenit, frăține,
Ia stiloul și… dă-i gaz!
(Mihai Cucereavii)

dupa ce il trec prin chin
pe Mihai, sa planga trist
dupa mine sa revin?!
(nu stiam ca-i masochist!)

Când omul n-are ce face,
Își aprinde paie-n cap.
Azi Dumitru nu-mi dă pace –
Oare nu-i cu handicap? :)

pe inamici , iti vestesc,
ii caut cu-atata dor,
fiind crestin, nu sa-i omor
ci numai sa-i chinuiesc.
(dumitru cioaca-genuneanu)

Genu este iarasi sadic
Si pe unii ii necajeste
C-un catren vadit impudic
Chiar si soata lui roseste.

“…Chiar și soața lui roșește”.
Genu e un bun creștin de Vasile Ilin

Genu scrie epigrame.
Când le citește la dame -
Soața lui mereu roșește,
Iar autorul - înflorește.

P.S. Cuvintele urâte de mai sus nu se referă la Genuneanu.
Sunt plasate de dragul rimei. :)