Poezie
Paradox
1 min lectură·
Mediu
Toți copiii mei au același nume,
Tăcere, să îi uite
Unde i-au trimes de la mine.
Nu râd de soarele din miez de noapte;
Nu plâng pentru roua așternută pe aripi;
Cuminți așteaptă dimineața,
Deschizând între ei ochii.
Frunzele moarte opresc vântul
Sub tălpile lor de cristal.
Copiii mei cinci sute de pahare
Au fost sorbiți!
013227
0
BG