Poezie
Ape vii, pulsând
...meditație de duminecă
1 min lectură·
Mediu
Inima,
Catedrală Iubirii
Tron Harului
Poartă Luminii,
Aureolă a minții
Ancoră pe adâncimi
Sălaș al nădejdii
Străjuit de psalmi și
Smerite-nchinăciuni,
Rug aprins de rugăciuni,
Creuzet mântuirii
Lăcaș de scânteie
Botezat cu foc, duh
De suflare.
Inima,
O lumânare,
Jertfă-pământ
Jertfă-cuvânt
Jertfă dând slava.
Inima,
Clopot de liniștire dalbă.
In furtunile morții
Toiag isihast,
Despicând ape albastre
Înecând neagra hoarda
De năluciri măiestre
Faraonice oștiri
Prin trupurile noastre.
Inima,
O taină,
Cu lauri în cununi
Un mal de diamant
Pe care te aduni.
Inima,
Pulsând iubirea
În ape vii
Coboară cerul
Si Iisus,
Purtându-ne în nimbul mântuirii
Sfintei Cruci
Cu aleluia-n veșnicia răstignirii.
Inima,
În Duhul Sfânt
Nou curcubeu de legământ
Cu Tatăl Dumnezeu.
Si Maica Domnului
Cu sfintele puteri
Hirotonindu-și Athos-ul
In Evanghelia de cugetări
Transfigură pământul
În inimi cu cerești cântări.
duminică, 25 iulie 2004
032396
0
daca pot insa sa indraznesc sa-ti spun ca nu are acelasi ritm, aceeasi putere, se rupe pe undeva pe la mijloc, parca t-ai trage suflarea... nu ca nu este toata o metafora a liturghiei inimii!
remarc:
\"Sălaș al nădejdii
Străjuit de psalmi și
Smerite-nchinăciuni\"
\"Clopot de liniștire dalbă.
In furtunile morții
Toiag isihast\"