Topind din gand, privirii

Dulcea mea Mihaela, te regasesc atat de frumoasa in versul acesta. mi s-a parut ca aud chemarea vecerniei in
Petalele de ceară aurii
In sfeșnic pe altar, taifasul cu lumina
Trec pașii vorbelor pe pajiști argintii
Sfințind cadranul cerului, hodina.
mi-a placut mult de tot si fruntea miruita cu ianuar domnesc si elipsa rasaritului in spini.
stiu simboloistica data de tine crinului (sau cel putin, cred ca o stiu), dar aici, desi asigura rima, nu-mi par la locul lor.
ca si boltile siderale.
asta asa, ca sa ma fac si eu ca te ajut cu ceva ;-)))
mi-era dor de prezenta ta. daca nu ai venit tu, uite-ma pe mine.

:-) crinul e mintea... iar boltile siderale... atmosfera sufleteasca ... din Imparatia astrala a orasului in care habitez, Polul Nord... inviforat de atasamentele de nori.

Mihaela... intreaba-ma unde m-am nascut.
ce spui tu de coincidente, copila?

Coincidentele mi le-am creat eu...ori tu ori altcineva trebuia sa fie...ai fost aleasa de Dumnezeu sa ma smeresti.Deocamdata esti unica cu stilul pe care il abordezi in comunicare.Negociem pentru imparatia cerurilor.Daca am fapte bune trec de bariera atator evenimente in tavalug.Ai si tu rolul tau.Se pare ca avem acces la acelasi SUFLET.Sper sa inviem fiecare separat fara de pacat.Ai intrebat, am raspuns.Doamne iarta-ma, pentru fiecare cuvant rostit, in defavoarea mantuirii noastre.