Mihaela Velea

De curand am simtit si eu acest dor.Mai bucuroasa am fost sa gasesc o ascutitoare care sa nu-mi sluteasca creioanele.Mi-ar placea, de asemenea, sa scriu mai des cu stiloul.
Ce-i drept,\"desenam\" tot mai rar literele.Suntem mult prea grabiti...
\"Caietul e oglinda elevului\" - desuet, asa-i?

Am sa mai citesc aceste randuri de fiecare data cand sufletul meu va fi insetat de PRIMAVARA.

Aveti mare dreptate si ma bucur sa fiu aproape de oameni milostivi. Si mie mi se strange inima cand vad copii dezbracatei,cu urme de lacrimi pe fetisoarele lor murdare,oameni fara maini,fara picioare. Stiu ca multi sunt cuviinciosi; dar mai stiu ca profita de bunatatea celorlalti tare multi sarlatani. Oameni fara valori morale, care se folosesc de pruncii lor sa-si umfle burtile, care se complac in mizerie si care sunt in stare de multe rautati, pentru a obtine ceea ce vor:mancare si bautura.
Un preot mi-a spus ca si milostenia se face cu rost,cu intelepciune.Chiar Iisus ne spune sa nu aruncam margaritare porcilor si tot El ne arata ca trebuie sa fim atenti la suferinta aproapelui nostru.Aproapele nostru este si cel care cerseste. Dar de cate ori nu am trecut oare peste suferinta prietenului nostru, a parintelui sau a copilului pentru ca acestia nu au vrut sa necajeasca pe nimeni? De cate ori nu am aflat prea tarziu de zbuciumul lor pentru a-si indeplini un vis mai presus de o burta plina? Cine sare sa-i ajute pe parintii care muncesc pe unde pot, sa-si tina copiii in scoli, sa-si plateasca darile la timp, parintii cuminti,cuviinciosi si curati?

La unul din renumitele unitati spitalicesti din Bucuresti, conducandu-mi o prietena de familie, care avea probleme cu un san, ma asteptam, fireste, sa vad femei suferinde mergand agale; femei cu zambete stinse, cu priviri ingenunchite de deznadejde si suferinta.Imi asteptam prietena si cautam sa nu le privesc insistent pe acele femei.Ceva insa mi-a atras atentia; o asistenta(genul fotomodel), blonda, inalta(avea un picior...)- intra intr-un cabinet.Aparitia ei,ca femeie, m-a facut sa zambesc admirativ. Unii ar spune ca era o pata de culoare in acel cadru. Era... Si, cum iti spuneam, avea un picior...care se vedea aproape tot. Fustita ei alba, pe langa faptul ca era...fustita, mai avea si slit, care lasa sa se vada o dantela fina, de culoarea untului. Mi-a ramas limpede in minte imaginea ei, cu saboteii ei finuti, cu tot.
Fara a fi inteleasa gresit(frumusetea aceea parea a fi chiar o femeie cumsecade), atunci, gratia si frumusetea ei bine intretinute si studiate, mi s-au parut sfidatoare in cadrul in care defilau.
Poate pentru femeile de acolo era o pata de culoare, ori un crampei din tineretea lor, sau o raza de speranta...