Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

Blazare

Uneori

2 min lectură·
Mediu
Uneori simt asa o plictiseala de viata asta…Mi-e rusine sa o spun chiar si numai pentru mine! Dar ce sa fac, asta-i realitatea! Mi se par obositoare reluarile acestea! Ma scol la ora 6,15, pun apa pentru ceai la fiert si merg la baie, (pana si folosirea zilnica a periutei de dinti sau schimbatul sulului de hartie igienica mi se par stresante) ma intorc la bucatarie si pun floarea in ceai si cafeaua in filtru. Pisicile miauna si trebuie sa le dau mai intai lor de mancare pentru a mai putea face ceva in liniste. Un alt factor de stress este pentrua nu face mofturi, pentru a manca si a nu pleca cu burta goala la scoala, sau la servici?!.. (Nu pot sa nu ma gandesc ce simplu era odata cand nu aveam decat magiun sau in cel mai bun caz miere de albine! Nu mai trebuia sa “diversific”!) Ma duc in graba sa o trezesc pe Elena, pentru ca Mircea incepe cu 30 minute mai tarziu. Ma intorc si torn ceaiul (sau laptele cu cacaua, sau cu nesquik, sau cu 3+1) pentru copii si cafeaua pentru Romica. Pun pe o tava cafeaua si micul dejun pentru capul familiei si i le duc la pat! Merg in camera copiilor si-l trezesc si pe Mircea sa vina la masa! Cat timp mananca ei eu strang patul si ma uit la sterile de la TV. Copiii pleaca pe rand, urmeaza si Romica sa plece iar eu deschid computerul si incep activitatea mea de proiectare in liniste, intr-o liniste dureroasa, pentru ca picioarele-mi sunt umflate, spatele ma doare, mi-e greata de parca as fi insarcinata, macar tusea a mai trecut!...Incep sa lucrez cu repulsie dar cu speranta ca pana la urma ma va cuprinde din nou acea „febra a creatiei” ca altadata. Nu, ca altadata nu mai este, si nu va mai fi, dar usor, usor intru intr-un ritm care-mi permite sa si termin cate o lucrare din cand in cand. (Si culmea este ca asa mai putin si mai rar lucrand castig mai mult decat o faceam cand eram la !) Pana nu de mult simteam si traiam cu totul altfel aceleasi lucruri! Fiecare dimineata era o bucurie. Fiecare zi un prilej de cautari de descoperiri. Fiecarei inceput o noua provocare. Fiecare sfarsit un prilej de evaluare…Ce s-o fi schimbat oare? De unde aceasta blazare!?
042.982
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
393
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Smarandache Maria. “Blazare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/smarandache-maria/jurnal/89439/blazare

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aneleAANELE
adevarat ce spui tu Maria.
doar melodia o retinem si asta pentru ca fiecare dintre noi avem probleme, necazuri...
poate mai mari si mai dureroase decat a celor ce intind mana la colt de strada.
Diferenta este ca noi nu ne strigam durerea pe strazi,poate din mandrie,rusine...
Doar in momentele cu adevarat disperate,omul care poate potoli foamea in orice moment,intinde mana.Un astfel de moment ar fi o boala ingrozitoare se poate trata doar in afara tarii.In fata mortii,a durerii toti intindem mana,diferenta sta in faptul ca nu o facem la colt de strada ci prin intermediul televiziunii.
Spre sfarsit spui \"toti suntem egali\"
cand eram copil chiar credeam asta,acum insa...
de ce se spune ca omul,dupa deces,poate ajunge in iad daca el este facut dupa chipul si asemanarea Domnului?

la recitire
0
@aaaaa-bbbbbbABaaaaa bbbbbb
Elena,
Nu încerc sà fac nici o moralà pe textul nimànui. Dar asi vrea sà propun un exercitiu, un joc , pentru oricare dintre noi aici prezenti si care putem sà ne jucàm cu cuvintele, pentru cà am avut sansa sà le învàtàm.
Sà ne imginàm o zi, în care copiii nostri (existenti sau visati pentru viitor) ar putea fi în situatia de a muri de foame.
O zi în care noi nu am avea nici un mijloc ca sà-i hrànim. Sà ne imaginàm o zi în care din \"inàltimea\" noastrà de intelectuali, stiind sà scriem si sà citim chiar în mai multe limbi, am fi nevoiti sà cersim, nu lui Dumnezeu, ci semenilor nostri, pentru viata celor dragi.
Este ipostaza în care m-am plasat când am scris \"Romica\" si în aceastà ipostazà am descoperit respectul pentru cersetori.
Eu nu asi fi capabilà sà fac ca ei, prin însàsi \"educatia\" mea. Din punct de vedere al umanitàtii si a tuturor povestilor despre maternitate, sunt inferioarà cersetorilor. Vreau sà spun cà \"asi face orice pentru copiii mei\" are limite inferioare pentru cei care sunt \"superiori\".
Apreciez textul Mariei, care pare sà spunà, altfel, ceea ce si eu am încercat sà spun. Mag
0
@aaaaa-bbbbbbABaaaaa bbbbbb
Multumesc celui care a verificat si a editat comentariul meu. Toate comentariile mele nu au au aceeasi soartà
0
@mihaela-veleaMVMihaela Velea
Aveti mare dreptate si ma bucur sa fiu aproape de oameni milostivi. Si mie mi se strange inima cand vad copii dezbracatei,cu urme de lacrimi pe fetisoarele lor murdare,oameni fara maini,fara picioare. Stiu ca multi sunt cuviinciosi; dar mai stiu ca profita de bunatatea celorlalti tare multi sarlatani. Oameni fara valori morale, care se folosesc de pruncii lor sa-si umfle burtile, care se complac in mizerie si care sunt in stare de multe rautati, pentru a obtine ceea ce vor:mancare si bautura.
Un preot mi-a spus ca si milostenia se face cu rost,cu intelepciune.Chiar Iisus ne spune sa nu aruncam margaritare porcilor si tot El ne arata ca trebuie sa fim atenti la suferinta aproapelui nostru.Aproapele nostru este si cel care cerseste. Dar de cate ori nu am trecut oare peste suferinta prietenului nostru, a parintelui sau a copilului pentru ca acestia nu au vrut sa necajeasca pe nimeni? De cate ori nu am aflat prea tarziu de zbuciumul lor pentru a-si indeplini un vis mai presus de o burta plina? Cine sare sa-i ajute pe parintii care muncesc pe unde pot, sa-si tina copiii in scoli, sa-si plateasca darile la timp, parintii cuminti,cuviinciosi si curati?
0