Poezie
Fără sfârșit, absurdul
1 min lectură·
Mediu
un orb și cu un orb nu sunt, împreună, doi orbi
un orb și cu un orb și cu un orb nu sunt trei orbi
ei au structuri oculare primitive așa încât pleoapele sunt inutile și chiar deranjante
un grup de orbi alăturat unui orb nu înseamnă un grup mai mare de orbi
ei devin un ansamblu, un tot,
un banc mișcător de orbi înfricoșători
care funcționează perfect
fiecare orb bucuros că alt orb a fost tras de pe margine
de curenți sau de fălcile răutății
organism orb bucuros asimilând idei stupide
digerate de fiecare în parte și de conglomeratul ucigaș
satisfăcut că a mai nimicit o lume fragilă
gata imediat de amenințări, cu burta goală pregătită pentru victime noi
crezând că umbrele de blândețe îl vor înnobila
restul oricărei scăderi în teritoriile nenaturale e jokerul – călău în rol de martir
*
dragostea mea, dragostea mea, e departe vara
astăzi e prea mare marea și nu ne ajung anii
sub pleoape sub genele albastre lumea noastră e aceeași
aceleași livezile de portocali
00848
0