Poezie
Apa vie
1 min lectură·
Mediu
mâini calde mă primesc în lume
glas tandru îmi alungă plânsul
și, cum întind mâinile, cum încep să cresc și să cresc
subțire ca un fir de apă,
ca un gând
până mă strigă tare timpul
și seve din adânc îmi sunt și hrană și învățătură
mâinile bune și glasurile calde dragostei mă duc ofrandă
bucuria sferă de aur și de argint se face
sferele vii lasă copiii să vină pe lume
la căldura altor glasuri și inimi
să se bucure sub florile livezilor
sevele din adâncuri nu se vor termina niciodată
din vreme în vreme pământurile se deschid
de dor de noi și mai ales de sete
într-o zi de primăvară, sub ochii unui copil curios și vesel
care află acum toate tainele lumilor pe care le străbatem
cu buzele crăpate de dragoste ne va primi pământul bun
după ce am iubit
tot ce era de neiubit
iar apa limpede a sufletului meu
va sătura orice copac însetat
și gura însingurată a celui care mă cheamă
a celui care mă găsește
001434
0