O zi de iarnă

iarna asta e atât de tandră și blândă și nu o mai înțeleg

chiar ieri îmi mușca buzele până la sânge

poate știe că e ultima pe care o iubesc

sau poate știe că e prima în care am intrat cu tot sufletul

fără să-i văd vreun sfârșit

și m-a dezamăgit

sfârșitul e greu și e în mâinile mele

printat într-un tabel de laborator

frumos redactat

fulgii mari și grei l-au umezit, s-au șters multe cifre

unii fulgi sunt negri și se lipesc cu zgomot de ochii mei

dar dacă-i prind în palmă, pentru o clipă luminează

- Doamnă, s-a făcut foarte frig, nu urcați?

urc în taxi fără buletinul de analize

e-atât de grea hârtia lui încât

nici ruptă în cele mai mici bucăți

vântul cel bun nu poate să o poarte

- Doamnă, aveți vocea caldă și bună, v-aș asculta tot timpul, chiar, nu vă știu de la radio?

ciudat e domnul acesta

îmi știe glasul de demult

cel care încă nu începuse să se stingă

- Sunteți foarte tristă dar aș sta să vă ascult și când dorm ...

…cum, în mașina mea chiar credeți că se aude doar Magic FM?!

e ofensat și ciudat și pare să știe

- Doamnă, sunt mai mult decât un simplu taximetrist.

adică sunt și simplu și taximetrist... poate că este o tristețe care trece

- Doamnă, nu coborâți, vă rog! vă aduc o cafea și…mai stați un pic cu mine

…Știți, tristețea asta nu trece, nu are cum

dar o pot lua cu mine oriunde

chiar și pe alt tărâm, mai însorit, cu limpede lumină în care

nicio umbră nu se-ascunde