Vorba ta, glasul tău – dulce cânt de poet –
Cu fiecare cuvânt îmi furai un zâmbet,
C-un cântec mi-ai furat un suflet.
Ochii tăi, privirea ta – haina mintii mele –
m-au fcut să fiu « ea » din
Dor, fior sonor,
Îmi cânti, mă-ncânți
Și descânți și înfierbânți
Lacrimi din inimi
Ce se-ntunecă și fericirea alunecă
În gânduri prin cârduri
Departe zburând prin arte deșarte,
Tărâmuri în
Þi-ai luat adio căzând în brațele mele de fetiță,
Te-ai dus prea repede și-ai devenit brusc doar o dorință,
M-am secat de lacrimi și te-am plâns cu toată ființa,
Te-am plâns și pentru tine m-am
Te caut de frica de lipsă de stele de pe cerul innoptat,
De tristețea valului de spumă din viată de vise purtat,
De abundența de ape pentru pământ de ploi inecat,
De plânsul de perle de lacrimi a
M âhnită de-atâtea minciuni,
I ubite, eu nu mai cred in minuni !
H aina iluziei tu ai dezbrăcat,
A tât ne-a fost drumul pavat.
E firul poveștii … De « noi » e păcat…
L acrimi vărsate – sfinte
G ândul spre tine îmi fuge mereu,
A l tău chip îl văd cam greu,
B uchetul de iluzii a dispărut precum zarea,
R âsul tău îmi răsună în minte ca marea.
I ubite – amintire scumpă în sufletul
O pasare viu colorata la inceput, iar mai apoi o pasare neagra. Ea cauta inceputul, dar nu-si da seama ca se indeparteaza de acesta. Zboara in zadar, in noapte. Este trista. Fiind oosita de atata
ML