Tu
Vorba ta, glasul tău – dulce cânt de poet – Cu fiecare cuvânt îmi furai un zâmbet, C-un cântec mi-ai furat un suflet. Ochii tăi, privirea ta – haina mintii mele – m-au fcut să fiu « ea » din
MLMihaela L.Poezia e un dor ...
Dor, fior sonor, Îmi cânti, mă-ncânți Și descânți și înfierbânți Lacrimi din inimi Ce se-ntunecă și fericirea alunecă În gânduri prin cârduri Departe zburând prin arte deșarte, Tărâmuri în
MLMihaela L.Am murit și eu …
Þi-ai luat adio căzând în brațele mele de fetiță, Te-ai dus prea repede și-ai devenit brusc doar o dorință, M-am secat de lacrimi și te-am plâns cu toată ființa, Te-am plâns și pentru tine m-am
MLMihaela L.Te caut … Te simt ... Te găsesc ...
Te caut de frica de lipsă de stele de pe cerul innoptat, De tristețea valului de spumă din viată de vise purtat, De abundența de ape pentru pământ de ploi inecat, De plânsul de perle de lacrimi a
MLMihaela L.M
M âhnită de-atâtea minciuni, I ubite, eu nu mai cred in minuni ! H aina iluziei tu ai dezbrăcat, A tât ne-a fost drumul pavat. E firul poveștii … De « noi » e păcat… L acrimi vărsate – sfinte
MLMihaela L.G
G ândul spre tine îmi fuge mereu, A l tău chip îl văd cam greu, B uchetul de iluzii a dispărut precum zarea, R âsul tău îmi răsună în minte ca marea. I ubite – amintire scumpă în sufletul
MLMihaela L.