Poezie
Iarna, lumina (Firmituri de lumină)
1 min lectură·
Mediu
Iarna, lumina
se zice că se-mpuținează.
De fapt, lumina
se fărîmițează.
O mînă fragilă
cu degete casante,
ba sinilii,
ba cenușii,
o ia din soare,
din ieri, din azi și din mîine,
ca dintr-o felie de pîine.
Și-o presară peste noi
ca pentru pui de vrăbioi.
Ne face părul vîlvoi
de ne-ngrămădim
din doi în doi.
Eu o prind pe spate, ca un polen
să mă transform
în fluture peren.
Alții o prind sub tălpi
și lasă în urmă
pași de întuneric.
Doar copiii o prind pe limbă
și o înghit
pînă sughit.
De aceea le strălucesc ochii
și dinții cînd zîmbesc:
Ei au mîncat lumină.
Cad firmituri de lumină
din cer
și se adună în nămeți
pînă la pomeți.
Apoi, se scurg în pămînt
dar lumina nu piere.
Iese în flori, în iarbă și-n licurici
la vedere.
La urmă,
se urcă înapoi în cer
și așteaptă iarna.
001.818
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Bosioc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Bosioc. “Iarna, lumina (Firmituri de lumină).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-bosioc-0039622/poezie/14026093/iarna-lumina-firmituri-de-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.