Poezii

Dor de dor si dor de zbor, Dor de ochi negri ce dor, Dor de somn si dor in somn, Sa visez si sa n-adorm. Dor de nori, dor de furtuna, Dor de grindina nebuna, Dor sa fulgere, sa ploua, Sa

Pustietate, Gol murdar, Tarana si cenusa, Atat a mai ramas In locul in care A fost sufletul meu. M-a parasit candva Scarbit de lumea rece, Eterna si vulgara, Scarbit de agonia In care

Ne-am nascut pe planeta In aceasi zi obosita, Ca si noi de altfel. M-am uitat in jur, Solul era la nivelul meu Si mi-am dat seama Ca mi-a fost dat Sa ma tarasc. Lumea se misca cu

Acum mi-e frica, La inceput nu mi-a fost. Prima data un ochi sigur pe sine M-a tintuit de scaunul alb Si mii de furtuni verzi Inca nedescoperite de mine Au spulberat amorteala. Si m-am jucat

Da! Da, vreau razboi Nu ca sa moara oameni ca tine, Da! Da, vreau razboi Sa moara ignorantii, tampitii si prostii. Dragoste din ura de viata, Viata din ura de dragoste, Ura din dragostea de

Tarandu-si putreziciunea Din vietiile anterioare Obsedati de frumos Obsedati de grotesc Zac ingerii cazuti din Rai La colt de strada murdara Incercand sa vanda filosofie Mutilati de propria

Mort, in sicriul meu murdar, Simt mediocritatea digerandu-mi destinul, Aud mii de voci blamandu-mi nemurirea. O ploaie murdara spala pacatele lumii, Spala ramasitele de flori de pe mormantul

Zbor De negre feline, Cad Furnici peste mine, Vin Umbre de beton, Aud Fasait de carton. Fugi Intunericul fuge, Mori Nimeni nu te ajunge, Plang Cu zapada amara, Vreau Fiinta-mi sa nu

Vreau sa iubesc, Sa simt mirosul alb Al florilor de colt. Vreau sa iubesc, Sa simt cu fiinta-mi efemera Nemarginirea visului suav, Sa zbor pe raze de lumina, Sa cant, sa rand si sa

Intunericul e din ce in ce mai des... Simt mirosul prafului de stele Ce au truecut candva pe aici, Aud respiratia grea a pamantului Care s-a stins demult sufocata de vreme. Nu mai percep timpul

Un soare negru in asfintit dispare, Un vant nebun alearga dinspre vest Cocori bolnavi zburand agale Sub cerul galben se rotesc. Plutind pe ceata sangerie, Din departari pustii si reci, Un

In colturi ascutite de cer Atarnau sfasiati norii, Plangand cu lacrimi plumburi Saracia sufletului lor, Revarsand spre pamant Singuratatea cerului. Sub greutatea vazduhului Zaceau zdrobiti

Mi-e scarba de aceasta lume murdara, De strazi pline de putreziciuni, De oameni morti ce se cred vii, De copii murdari si bolnavi zacand pe la colturi. Mi-e groaza sa privesc in jur De teama de

Odata te-am iubit, Candva tare de mult. Odata m-ai iubit, Acum mai de curand. Odata ti-am cerut Petale dintr-un crin, Odata ai avut O cupa de venin. Odata am sperat La nesfarsiri

Am asteptat Intr-un colt.. Sa se intample ceva, Am sperat Intr-un colt... Sa se dea la o parte Lespedea grea. Si mi-am inchipuit, Cu umilinta In fata ta, Cum imi cresc aripi, Aripi lungi

S-a mai dus un an, Dar inca-i mai simt Zvacnirea amara. Un ultim an Ce l-am trait intr-o doara. Un vis de agonie, Un cantec soptit Cantat cu mandrie Intr-un vis ce-a murit. Un an ca o

Departe in noapte Se pierde sufletul meu, Ma uit in jur Miroase a moarte Intr-un spatiu ateu. Si\'ncerc sa scap Si ma zbat, Ca o pasare mare Intr-o colivie prea mica, O pasare de noapte Ce

Pustiu se-ntinde in fata mea, Pustiu se-ntinde in spate. Tacerea e atat de grea, Mai grea decat se poate. De ce-as fi vrut sa plec, Sa fug, sa plang, sa mor? Caci in pustiu petrec Si-n jale