Sunt frunză geamana cu tine
Si pomul ne e mamă!
Dar ce pacat ca-n viata asta
Tot dorul se destramă!
Aceleasi doua strune suntem
Vioara ne desparte...
Si dorul doare, dar, ma iarta!
Noi nu
Lasa vantul sa adie, si sa ne legene la umbra indoielilor.
Lasa seara sa vina, sa umple sticla goala de vin,
Rasturnata, vaduvita de sens, dar plina de intelesuri.
Lasa iarna sa ne prinda in
In ochi - licar verde de luciu de mar,
O mana fina, tremuranda prin par,
Zambet nostalgic, ca un disc de vinil
Si-n glas si in suflet - sfieli de copil.
Asa te-am vazut, venit de departe…
M