am ajuns la dublul distanței unde oamenii își plâng morții
acolo unde cei vii dor, amintirile se strâng ca niște pisoiași iubitori flămânziți după albul ochilor mei,
alteori ca niște scântei
de când mi-a murit nevasta nu are cine să mă mai bată
dorm cu fesul pe cap
dor de fesele ei care mă loveau
precum copiii la box-star în parcul de distracții
când fesa stângă când
bătrânul
a adormit
pe genunchii mei
fața către tine
un cot peste
masă
se chinuia să moară
Valhalla înghițea realitatea
ca pe un sec de whiskey
fără a clipi