Poezie
dor de ea, de nevasta mea
1 min lectură·
Mediu
de când mi-a murit nevasta nu are cine să mă mai bată
dorm cu fesul pe cap
dor de fesele ei care mă loveau
precum copiii la box-star în parcul de distracții
când fesa stângă când fesa dreaptă
și erau ca niște blocuri de gheață
nu se topeau niciodată
încă tremur
rece mai era femeia aia
o alintam “Sparta și merele de aur”
dormea cu perna sub vibratorul cu 5 viteze și 2 capete
ca la balauri!
unul de sârmă ghimpată și
unul de metal
dimineața începea cu do de sus
cu mine agățat de tavan
nu avea semnal la tv să vadă telenovela
țipetele erau pe tonuri crescânde
după-amiază era apogeul când vroia țigări și trufe
da proaspete pentru că vânzătorul păstra special din ele
în fiecare zi el știa de drama mea
mi le dădea gratis iar eu
o plăteam pe vecina de la 3
să mă țină în brațe până
mă lăsa tremuratul
Micțian Valerică ( 14 mai 2009 )
001.381
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Micțian Valeriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat