Miclăuș Silvestru

folositoare fel și fel de legături brevetate-n timp - castraveții și vița cu noduri fără nume

Un „corsar” gelos din fire Strânge-amanta,-o vrea subțire, O-nfășoară-n sus de brâu Și-uite-așa... o ține-n frâu.

fără nepoței singura alinare câte-un păhărel - de pe-un genunchi pe altul la prunele căzute

Are numai o ureche - Necesar e-n orice casă - Fără limbă și-ochi pereche, Mulțumire-n urmă lasă.

C-un cuvânt e poreclit Omul iute, repezit; De n-ajunge fix la țintă Gura lumii tot... l-alintă.

împins sub seră de-un alt ropot de ploaie câteva poze - cu mila față de melci plină-i toată grădina

într-o zicală c-o singură grăunță prinși doi porumbei - numai înțelepciunea departe de-amăgire

Ca păru-i... de subsuori, Zarzavat în prospături, Iar uscat, fără culori, Bun de pus și-n murături!

apă de ploaie în cantitate mare doar nenorociri - rapița și grânele atacate de tăciuni

Zbârnâie de sar capace, Tare-i iute-n învârteală, Peștișori alb-negri-n ace Și-alte chestii-n... repezeală!

mereu prezente fără invitație la iarbă verde - noi - căpșuni și zmeură, soacrele - după agrișe

Folosit și pe sub mână, Ars în scop și ortodox, Dă lumină la stăpână, Celor slabi... mănuși de box!

Vreau răspuns și-încă fuguța, Să îmi spună cine știe Ce ori cum i-a fost căsuța Celui mai dintâi Ilie?

primelor zile după-o lună de miere urmat calvarul - la prima tocăniță m-am și luat cu soacra

Peste ale degetelor noduri Mama-mi face unul și mai mare, Știe multe, felurite moduri; Schimbă zilnic nodul...și-n culoare!

genuflexiuni toată ziua-n grădină bunul și buna - ridicându-și fustița și ultima cepuță