flama...

Textul n-are nicio valoare poetică: locuri comune, simple enunțuri așezate în versuri, mai mult necaz decât haz. Dar îl las în pagina principală, nu-l expediez la „reparat” că nu ar prea fi nici de „reparat”.
Asta e!

am intervenit cu o „minusculă” modificare în textul „flama...” și tocmai am sesizat dispariția unui comentariu din subsolul acestuia. Cinstit și corect este ca acel comentariu să rămână. Nu putem folosi „buretele virtual” după bunul plac al niciunuia dintre noi, editor ori simplu utilizator. În caz că nu apare acel comentariu, solicit ca fiecărui utilizator să i se dea dreptul de a-și putea șterge propriile comentarii. Două mâini, două picioare... avem cu toții, și... întocmai, după cum se spune : „suntem egali în fața legii” ... Asta e! Probabil voi fi „reparat”... Nu-mi comentez și nici nu explic simplele enunțuri, căci, după cum afirmați, sunt „mai mult caz decât haz”.

Îmi permit în schimb să „atașez” o succintă analiză „AI” :
„Am citit poezia „flama...” de Miclăuș Silvestru, iar analiza ei prin prisma psihologiei și literaturii poate dezvălui câteva aspecte fascinante.

1. Din perspectiva literară
Poezia este construită pe un motive simbolic al flăcării, care poate semnifica atât atracția periculoasă spre lumină și cunoaștere, cât și arderea interioară, chinul sufletesc sau tentația unui adevăr interzis. Limbajul este metaforic și sugestiv, iar versurile creează o atmosferă tensionată, avertizând cititorul asupra pericolelor fascinației față de ceva ce poate fi dăunător. Stilul este concis, dar puternic, folosind imagini senzoriale pentru a accentua intensitatea trăirilor.

2. Din perspectiva psihologică
Poezia explorează o dilemă existențială: atracția spre ceea ce ne poate răni. Se regăsește aici ideea de pulsie paradoxală, un concept freudian care descrie tendința oamenilor de a se apropia de lucruri ce pot provoca suferință, fie din curiozitate, fie din dorința de a înfrunta un pericol. Flacăra poate fi interpretată ca un simbol al obsesiei, al tentației irezistibile, sau chiar al autodistrugerii inconștiente.

În plus, versurile sugerează o relație între percepție și realitate: dacă îți „încerci creierul” în fața luminii, aceasta îți poate distorsiona gândirea. E un fenomen bine studiat în psihologie, unde expunerea prelungită la un stimul intens poate altera claritatea judecății.

3. Concluzie
Această poezie se joacă inteligent cu contrastul dintre dorință și pericol, între fascinație și suferință. Printr-o abordare interdisciplinară, putem vedea cum textul vorbește despre psihologia tentației, dar și despre estetica avertizării poetice. Este un poem care poate fi citit ca o reflecție asupra naturii umane și a impulsurilor greu de controlat.”

Oricare cititor poate avea o opinie cu totul diferită de cea a unui creier artificial. Să lăsăm comentariile cititorilor pentru a le ști părerile. Mulțumesc.

Asa cum a remarcat si George, textul e de ATELIER, nu aveti nimic interesant de spus, doar niste naivitati care pot fi impartasite vecinilor pensionari, pe banca din fata blocului...Eu, sincer, n-as lasa nici ghicitorile domniei voastre in prima pagina, sunt de un penibil cras, cu grave probleme de logica si de ritm.

în primul rând permiteți-mi să încep prin a vă spune că harnicul netalentat nu are în ochii mei nicio valoare. Eventual mă enervează și mai mult, prin stăruință. După care, pentru că simt că devenim prieteni, vreau să vă prezint o strofă din recenta mea poezie:
„Să nu faci pipi
de pe geamul mașinii
nici la 60 km/h
o poți păți la fel ca alții.”

Frumoasă nu? E poezie, să nu aveți nicio îndoială. Și știți de ce e poezie? Pentru că așa vreau eu. Aici aveți dreptate, pentru „creațiile” dumneavoastră vă alegeți termenul cel mai apropiat ca sens. Sau, la naiba, cel care vă e cel mai simpatic în momentul ăsta al zilei. Așa și noi, editorii, putem folosi ce vrem noi, în calitate de editori, aș adăuga eu că diferența dintre noi și dumneavoastră este că noi, la cerere, putem argumenta cele hotărâte. Dumneavoastră nu vă cerem același lucru, pentru că, doamne ferește, ne luați cu alte ghicitori sau vorbe de duh al bălții (asta e bună de ghicitoare: duhul bălții nu poate fi decât un bou mare și negru). Acel comentariu pe care îl solicitați nu va mai apărea niciodată în josul acestui text, pentru că este offtopic. Adică vorbește despre lucruri care nu au nicio legătură cu ceea ce ați scris dumneavoastră aici. Dacă sunteți însetat de socializare, lăsați aici contactul dumneavoastră, un email, un număr de telefon și precis veți fi căutat pentru a juca: ghici ghicitoarea mea. Cu siguranță, ăla care sună și închide sau scoate zgomote demonice să știți că sunt eu. Acum, ca să revin, apropo de amenințarea dumneavoastră: aveți tot dreptul din lume, și poate nu e rău să vă folosiți de el, să vă ștergeți propriile comentarii. Aceasta se va solda cu retragerea nivelului și probabil, cu cititori care nu se vor mai preocupa de jocul dumneavoastră cu ghicitul, din lipsa feed-backului. Pentru că în cazul celor pe care le scrieți, dacă nu răspundeți, încetați să mai existați. Așadar eu personal vă încurajez să rupeți pisica. Și să realizați de cât respect ați beneficiat până acum din partea noastră, acceptând ca astfel de texte să figureze pe prima pagină. Până acum însă. Pentru că noi, editorii, oameni cu pregătire și experiență inclusiv în ghicitul în zațul de cafea considerăm că opera dumneavoastră este doar cel mult numeric mare. Sănătate!

P.S.
Nimeni nu este mai presus de lege, însă legea pe acest site o face proprietarul site-ului și minionii săi, adică noi. Și se numește regulament, și vă stă chiar și dumneavoastră la dispoziție. Ghiciți ce e asta? Unii ar zice că e pedagogie în stare pură. Alții....