Poezie
Safta...
Zâmbete printre necazuri
1 min lectură·
Mediu
soră-mi-i mai mare
mămuca și tătuca
îi ziceau Săftuca
îmi crescuse-un moț deodată
tare mult *nainte de-a avea chelie
că i-am zis mai scurt: Săftea
îndreptățit am fost atunci
după cum știți
prima dată-i mai greu
după-i doar... obișnuință
ori câteodată rea voință
păi da
ziceam de-atunci
atunci ne-am înnoit
cu salteaua înflorată
la spusele mămucăi
faceți-i safteaua
toți am tăbărât pe ea
pe saltea
Săftuca cea dintâi
să nu spuneți c-am fost rău
de-atuncea mai mereu
Săftea i-am tot zis Săftucăi
cu scuza
că prinde bine
gluma
tare s-oftica Săftica
ori de câte ori mă mânca limba
și-o alintam Săftea
sigur că mai apoi
îmi primeam toate...
drepturile
o luasem un piculeț
în căruță că doar
și părinții au luat bani
de la C.A.R.
pot să și jur
că-n salteaua veche
n-am găsit o lețcaie
nici vreo rublă
001.078
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Safta....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14190418/saftaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.