Testament

1 min lectură·16 ianuarie 2010

Mediu

Mi-e dor de voi, de cuibul nostru drag,

Mi-e dor să calc din nou al casei prag,

Căci luni de zile au trecut de când

N-am mai primit nici un sărut plăpând.

Vă-ntreb acum, pe fiecare fiu,

De sănătate și succes, căci știu

Că despărțirea-i grea și-atât de mult,

Ați vrea ca orice vorbă să v-ascult.

V-am sfătuit mereu, ca-n orice loc,

Să faceți bine; veți avea noroc

Doar dacă datoria v-o-mpliniți,

Pace-n suflet, de nu păcătuiți.

Tu soțioară scumpă, draga mea,

Cunoști că lumea-i bună, dar și rea;

Să nu te-ncrezi în prieteni nici dușmani!

Un lucru îl vrea toată lumea, bani.

Câștiguri mari în viață n-am avut,

Nici pagubă la altul n-am făcut.

Am vrut, la toți, doar bine a ne fi,

Crezând că visele s-or împlini.

Ca testament, vă las un singur sfat:

\"Păziți-vă de rău și de păcat!

Munciți cu rost! Iubiți-vă sincer!\"

Iertați-mi tot ce v-am greșit, v-o cer!

001.520

Miclăuș Silvestru. “Testament.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13924101/testament

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.