Mediu
Visez din nou sărutul tău,
Ca iarba- lacrima de rouă,
Când dorul mă încearcă rău,
Rupându-mi inima în două.
Suspinul greu mă doare-acum,
Când ceasul sună miezul nopții;
Găsește-mi, Doamne, Tu, un drum,
Să nu mai gust cruzimea sorții!
Căci pân-acum, doar suferinți
Avut-am din belșug, pe pâine.
Spun, Doamne, zilnic, rugi fierbinți:
Împarte-mi bucurii- de mâine!
Mă-ntreb: cum oare de suport,
Departe-atât de mult de tine,
Să fiu, de dor, aproape mort,
Călătorind prin țări străine?
Spre orizontu-ndepărtat,
Spre dulcea țară-a mea natală
Pornesc, să-mi fii cu-adevărat
Ca-n prima zi de primăvară!
022.891
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Visez.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13923840/visezComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSsuspinată la... o/boy! Singurătatea-ndeamnă la meditație...; îndestulările ocazionale nu pot înlocui plenitudinea de care ne putem bucura în sânul... familiei! Mă bucură mult comentariul ce l-ați lăsat; citindu-l, îmi amintesc de circumstanțele neplăcute când încercam să atenuez nemulțumirile... depărtării.
Mulțumesc pentru opiniile exprimate! Mult succes!
Mulțumesc pentru opiniile exprimate! Mult succes!
0
Mi-a placut!
S.