tăcere, sărut, infinit

un individ poate deveni celebru când rezultatul muncii sale creative este considerat desăvârșit... de mii de ani se-mpart săruturi cu dragoste, prietenie, ori durere; nu este fiecare sensibil în aceeași măsură la primirea lor. edilii orașului Bacău, adepți ai frumosului, sensibili la dragoste și patriotism au planificat amplasarea câtorva dintre operele principale ale celebrului C. Brâncuși într-un complex în parcul M. Cancicov între Spitalului Municipal și calea ferată. elevii au făcut și ei muncă voluntară să poată vedea adevărata poartă prin care aveau să treacă perechile îndrăgostite .................................. după sărutul la poarta monument urmau clipe de liniște și fericire; când aspirațiile viselor erau din start de neîndeplinit curgeau lacrimi sincere și dureroase lângă imensa Coloană a Infinitului. m-au trecut mulțimi de fiori și pe mine-apoi, când după ani, am făcut câțiva pași prin parc; am simțit semnificația cu-adevărat a operelor celebre, monumentale, disponibile în mărime naturală pentru sute de copii la joacă, pentru zeci de tineri îndrăgostiți... părinți și copii admirau Poarta Sărutului; pensionari în veselie poposeau la Masa Tăcerii; toți lăsau gândurile să urce pe Coloana Infinitului... albastru; citeam pe fețele tuturor sinceritate și voie bună. eram și eu cuprins de mulțumire: sudoarea de pe fruntea mea făptuise-alături de cea a multora complexul monumentelor Brâncuși în inima parcului, în inima orașului, în inimile oamenilor.