Poezie
Cărarea
1 min lectură·
Mediu
Peste mine luminează luna,
Doar cu vântul mă-nțeleg,
Stelele îmi sunt cununa,
Și salcâmi în cale trec.
A-nceput ușor să ningă,
Din vazduhul argintiu,
Cu petale de-un albastru,
Pur și infantil.
Calea mea e lungă,
Oasele mă dor,
De ce nu mă opresc eu oare,
De ce căci pot să mor!
Deodată îmi apare o lumină,
E calea ce o căutam,
E diva din ascunsuri,
Ce mă mâna mereu.
Pentru ea oare,
Mergeam și sufeream,
Pentru atâta lucru mare,
Pe care acuma-l am și n-am?
E lângă mine dară nu-i,
Când am nevoie d-alinare,
Ori de sfat că-l va ajunge,
Dar tu te-ai stins și esti tot rece!
002172
0