Poezie

Cărarea

1 min lectură·26 aprilie 2006

Mediu

Peste mine luminează luna,

Doar cu vântul mă-nțeleg,

Stelele îmi sunt cununa,

Și salcâmi în cale trec.

A-nceput ușor să ningă,

Din vazduhul argintiu,

Cu petale de-un albastru,

Pur și infantil.

Calea mea e lungă,

Oasele mă dor,

De ce nu mă opresc eu oare,

De ce căci pot să mor!

Deodată îmi apare o lumină,

E calea ce o căutam,

E diva din ascunsuri,

Ce mă mâna mereu.

Pentru ea oare,

Mergeam și sufeream,

Pentru atâta lucru mare,

Pe care acuma-l am și n-am?

E lângă mine dară nu-i,

Când am nevoie d-alinare,

Ori de sfat că-l va ajunge,

Dar tu te-ai stins și esti tot rece!

002.179

MD. “Cărarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/md-0017818/poezie/179461/cararea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.