Poezie

Morbidă

1 min lectură·1 iulie 2026

Mediu

printre lanuri

și tămâie

am promis că-i voi spune

dar e doar o confesiune,

o întâmplare a ființei mele

un deșert în indigo

care s-a uscat en gros

și-atunci?

exista o pasăre cântătoare în inima mea,

din vină nu mai are glas.

asuprită-n sinea sa,

pare-se,

îmi semăna

mă întorc la felurite,

o să uit iar cum cobor

și iarăși nu am somn

acedie

Doamne dacă n-aș uita

aș fi în prezența ta.

Dar astăzi mi-am amintit,

oare mai este timp?

zâmbesc

legile morale,

dar ce-i cu mine?

fost-am printre orologii,

și nu mai știu...

am uitat că ele s-au oprit,

am uitat că n-avem timp.

și acum stau în fața Ta,

plină de rușine,

fiindcă am uitat de tine.

004

Maya Vramita. “Morbidă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14203526/morbida

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.