Poezie

Puls 97

1 min lectură·18 martie 2017

Mediu

Cuvintele sunt de prisos, când inima își pierde ritmul

Aer în piept, lăsat pe spate, ascult cum trece timpul.

Manșeta unui tensiometru îmbrățișează cordial

Aorta-mi răbufnind alert în ropot medical.

Din când în când pulsu-i vegheat de-o tânără asistentă

Ce-a terminat postliceala și pare incompetentă

N-am voie să gesticulez sau să îi spun problema

Își cheamă în grabă o colegă să-și rezolve dilema.

-Sunteți slăbit tinere domn, sunteți bolnav de iubire

Poate v-ar prinde bine un somn, niscaiva fericire

Cu pulsul pe care-l aveți ajungeți pân’ acasă

Să nu uitați tinere domn că viața e frumoasă!

00990

Matei Gabriel. “Puls 97.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-gabriel/poezie/14104573/puls-97

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.