Ochi pentru ochi

Ziua de 17 iulie fusese una foarte călduroasă, când temperatura urcase până la 35 de grade Celsius, dar după-amiază pe cer se strânseră nori amenințători de furtună care mai spre seară însă se împrăștiară, fără să plouă, spre disperarea locuitorilor fâșiei de câmpie din nord-vest. În ciuda faptului că se înnora zilnic, nu ploua de mai bine de două luni și culturile de porumb sufereau de secetă, răsucindu-și frunzele în timpul zilelor toride. De fiecare dată când norii adunați de jur-împrejur păreau că vor da drumul ploii atât de mult așteptate, se isca câte un vânt de scurtă durată, dar suficient de intens ca să-i împingă spre munții ce-și ridică spinările crestate pe orizontul dinspre sud. La zece minute după miezul nopții, o motocicletă masivă își făcea apariția în Valea lui Mihai, venind dinspre Oradea. Nu intră în centru, ci continuă pe șoseaua spre Satu-Mare, cotind spre dreapta pe lângă dispensar. Lumina gălbuie a becurilor electrice de putere slabă se cernea cu discreție peste casele încremenite în liniștea nopții, netulburată nici măcar de huruitul silențios al motorului. Motociclistul, care conducea aplecat pe ghidon și purta costum negru din piele, cu cască, părea mai degrabă fantoma vreunui scafandru care bântuia aceste locuri pustii..Curând, orașul rămase în urmă și motocicleta rula degajat pe șoseaua mărginită cu lanuri întinse de porumb peste care pluteau umbrele pâlcurilor de nori trecând prin fața lunii. Lăsă în stânga vulcanizarea și Driverul cu parcarea plină de tiruri, bostănăriile cu colibele de stuf, înșirate în stânga și în dreapta, apoi intrarea în Curtuișeni și intersecția spre Vășad. Totul era calm și netulburat, farurul puternic mătura cu fasciculul alb de lumină șiseaua plină de gropi și denivelări ca și cum ar fi suferit recent un bombardament sever. La vreo cinci sute de metri de intersecție, motocicleta viră dreapta luând-o pe un drum de pământ și se opri sub coroana bogată a unei sălcii plângătoare. Dpă ce opri motorul, motociclistul coborî, își suspendă motocicleta pe suport, își scoase casca și o lepădă în iarbă, apoi își roti privirile iscoditoare de jur împrejur, să se convingă că prin preajmă nu-i nimeni după care desfăcu închizătoare unei genți de piele ce cobora în lateral, pe lângă roata din spate și scoase o valijoară metalică de un gri mat. În acel moment, dinspre păpuriș se auzi lătrat de câine făcându-l să tresară neliniștit. -Ma che cazzo sucede? scrâșni uitându-se într-acolo. Își pipăi pistolul de la cingătoare să se convingă că e la locul lui, înaintă cu precauție până la marginea perdelei de stuf și privi cu ochi iscoditori. Pe marginea unui petic de apă nu mai mare de câțiva ari, un pescar tânăr, cu aspect de sportiv, tocmai descăța din cârlig un pește destul de frumos în timp ce cățelul lui alb, ca un pui de urs polar, îl privea pofticios mișcând de zor din coadă, scăpând uneori câte un scâncet de nerăbdare. -Vai fanculo, cuciolo, surâse motociclistul încântat de acel tablou nocturn cu iz pastoral. Mi hai sparmentato da morire, pufni acesta după care o luă tiptil în lungul șoselei prin șanțul destul de adânc și după vreo cincizeci de metri urcă panta târâș, rămânând pe burtă în iarbă, la adăpostul unui arbore gros de la marginea drumului. Era lună și din acel loc se vedea bine parcarea de la limita de județ dintre Bihor și Satu-Mare. Se uită uită la ceas și pe ecranul fosforescent văzu că e unu fără cinci minute. Ciuli urechea părându-i-se că aude ceva și, într-adevăr, de cealaltă parte a drumului văzu siluetele unui grup de trei sergenți de la poliția de frontieră. Tresări ușor, dar își dădu seama că ei n-au cum să-l vadă din locul în care se afla și nici să-și dea seama de prezența lui, deoarece nu aveau câini de urmărire cu ei. Când văzură farurile unei mașini apropiindu-se și încetinind cu intenția de a opri, sergenții se traseră în lanul de porumb, în așteptare. Skoda Octavia rămase nemișcată în parcare cu luminile stinse, fără să coboare nimeni din ea. Cinci minute mai târziu, în parcarea de vizavi, la vreo sută de metri distanță, opri un Volkswagen ce venea dinspre Satu-Mare. În acel moment, prima mașină își semnaliză prezența clipind scurt cu farurile. Ocupantul Volkswagenului coborî și se apropie în fugă de Skodă ducând sub braț o geantă sport destul de voluminoasă cu intenția de a o da celor doi tineri care de data asta coborâseră din mașină. Avo loc o scurtă discuție și, în momentul în care unul dintre cei doi tineri întinse mâna spre geantă, în liniștea nopți se auzi amenințător sunetul caracteristic armării unui pistol și glasul tăios al unuia dintre sergenți. -Mâinile sus, nu mișcă nimeni ! Cu o agilitate remarcabilă, tinerii săriră în mașină, pentru că ușile rămăseseră deschise și aceasta porni în trombă. Individul din Vollkswagen o luă la goană îndărăt, trecând pe lângă mașină, apropiindu-se periculos de copacul motociclistului. Acesta își dădu drumul pe buza șanțului și încercă să se apropie în fugă de perdeaua de stuf. Auzi un foc de armă apoi glonțuli șuierându-i aproape de ureche dându-i fiori de groază însă la al doilea foc simți o arsură în spate când fu la doi pași de motocicletă. Trecu pe lângă ea și se prăbuși în fața pescarului care venise să vadă ce se întâmplă. -Ia asta și fugi, îi ordonă cu un puternic accent italian. Un milione de dolari! Caută fata mea in Italia...Alessanrdra...Număr de telefon in telefon...fugi! Tânărul, năucit, înșfăcă cufărașul de metal și telefonul, după care se pierdu în stufăriș. Cu o sforțare extraordinară, motociclistul apucă o cărămidă din apropiere și o aruncă în apă. Aceasta făcu impactul cu luciul apei exact în momentul în care doi dintre cei trei sergenți ajunseră lângă el apoi se scufundă lăsând în urmă doar câteva cercuri concentrice și o ploaie fină de stropi plescăind în cădere pe oglinda lacului. -Mâinile sus! ordonă unul dintre sergenți. Ce ai aruncat în apă? Non capisco niente, suspină italianul după care își pierdu cunoștința. -Pe ăsta l-am atins bine, constată celălalt sergent întorcându-l cu fața în sus. Se pare că și-a încheiat total socotelile cu lumea asta. -Mai are puls, zise al treielea sergent după ce-i căută vena jugulară. Să-l ducem repede la spital și să predăm prada, 45 kg de heroină în valoare de peste 600.000 de dolari.