Jurnale

Dihor tâmpit ce ești!... De ce nu înțelegi? Și tu lucruri firești, Și-n mine iar pornești... Uimiri Þi-am vorbit de sclipiri... De chef, de amintiri... De negre, albe firi! Ești

MAMatei Danut Alexandru

0

0

Þie, iubito!... Asta sigur e-a ta, Sunt destul de romantic, Să-ți zic și eu, ceva! Dar pentru asta rog!... \"Aprinde-ți-mi luna!... Și dați-mi două stele!... Căci nu-i mai spun

MAMatei Danut Alexandru

0

0

Ce simple-mi sunt cuvintele, iubito!... Ce lucruri, simple!...cu ele, eu cuprind, Un lucru simplu, cum ar fi?!...metrou! Pe care, bani...dac-aș avea.... Þi l-aș face cadou! Cu-a mele vorbe

MAMatei Danut Alexandru

0

0

M-am gândit, \"cât cost!\"... Și, m-am gandit...\"sunt bine?\" Când voi mă faceți prost, C-am rime-n loc de pâine... Da domne!...așa e! Chiar și eu știu, că-s prost!.. Și-am nevoie de

MAMatei Danut Alexandru

0

0

Uimit de nunțele, și sensurile cuvântului... Un tânar, cred că-l pot numi \"tâmpit\"!... Îsi intâlnește prietena, și îi spune calm: \"Te urăsc!...ce-ar fi fată dragă, ca tu, prin \"Te

MAMatei Danut Alexandru

0

0

Nu e acru, Nici dulce, Nici înalt, Și nici scund... Nu e verde, Albastru! Nici pătrat... Sau rotund, Nu e rău!... Da\' nici blând... Nu-i nici sân!... Da\' nici fund, Nu e

MAMatei Danut Alexandru

0

0