Þie, iubito!

Þie, iubito!... Asta sigur e-a ta, Sunt destul de romantic, Să-ți zic și eu, ceva! Dar pentru asta rog!... \"Aprinde-ți-mi luna!... Și dați-mi două stele!... Căci nu-i mai spun minciuni... Iubitei mele!\".... -De ce să-ți spun că... Tu ești...Luna!...că tu, ești Floarea! Că tu ești Marea!... Când versuri grave, și serioase!... Și strofe roșii-amețitoare!... Nu-s pentru fetele frumoase, Ci pentru, doamna de mama\'re! Că îmi tot zice, baba-ntruna!... \"Maică!...să-mi faci și mie una!... Și vezi!...să spui, c-am fost frumoasă!... Și că...și-acum încă mai sunt! Că port și eu, doar ștrampi din plasă! Și de oferte, nu mă plâng!\".... Și...dacă iarăși nu mă crezi!... Că nu pot!...să-ți fac poezii, Ar trebui, te rog!...să-ți vezi!.... A ta privire nestămată!... Când totu-i dulce-n jurul tău! Nu pot!... nu pot, ți-am zis, mă fată!... Ori vrei să mi se facă rău?!\"...