Tâmpitul tău!

Ce simple-mi sunt cuvintele, iubito!... Ce lucruri, simple!...cu ele, eu cuprind, Un lucru simplu, cum ar fi?!...metrou! Pe care, bani...dac-aș avea.... Þi l-aș face cadou! Cu-a mele vorbe simple, te mai supăr!... Iar tu, îți pleci privirea ta, de brad! Și te închizi pe toată...într-un cufăr!... Cu ochii de smarald!... Iar eu, atunci, transpir și îți explic... Că...nu sunt mult!...da\' sunt un pic, \"Tâmpit\" Și tocmai de-aia-s bun io...de iubit!... Þi-aș scrie remorci!... Þi-aș scrie vagoane, de cărți! Dar lasă-mă tu!... Să zic că..noi doi... ne iubim! Și suntem..puțin \"Idioți\"! Și, lasă-mă tu!...să-ți ofer un \"Tâmpit\"! Ce-mi repetă mie, continuu:... \"Sunt tâmpit?...sunt tâmpit!.... Sunt îndrăgostit!... Și, zău!...dacă nu eu sunt primul!\"....