Ivirea mea n`aduce nici un adaos lumii, iar moartea n`o sa`i scada rotundul si splendoarea. Si nimeni nu`i sa`mi spuna ascunsul talc al spumii: Ce rost avu\' venirea? Si`acum, ce sens plecarea...
Si , Doamne, cat imi e de dor...
Sa-ncep sa ard...sa strig...sa zbor...
Sa plang, sa rad....sa fiu iar Eu...
Ce dor imi e...
Dar cui sa spun, bun Dumnezeu,
ca trupul meu e inca viu...?!
Ca
Ploua si pe obrajii mei
si nu mai stiu daca
sunt lacrimi sau
e ploaia care obosita se opreste.
In drumul sau a vazut
si a trecut prin atatea
incat tot ce simt eu
nu o mai
Ploua si pe obrajii mei
si nu mai stiu daca
sunt lacrimi sau
e ploaia care obosita se opreste.
In drumul sau a vazut
si a trecut prin atatea
incat tot ce simt eu
nu o mai
Umblu prin mine
Ca printr-un oras strain,
In care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teama pe strazi
Si-n dupa-amiezi ploioase,
Mi-e frig si urat.
Nici o dorinta de-a calatori,
Cand si numai
M-am nascut, am iubit,
am zamislit, am murit
la umbra din visele mele.
Am murit, m-am nascut
am iubit, am zamislit
i n necuprinsul din visele mele.
Am zambit, am plans, am suferit
cu
Cand ai facut femeia,Doamne,
Ti- trebuit un pic de os
Si-n jurul lui, Divin Parinte,
Ai pus, ce-n Rai e mai frumos
Dar pentru o asa minune,
Ai vrut ca osul cu pricina,
De la Adam sa-l iei
Spirit liber, te-am legat in catuse de argint si-am crezut ca este bine sa-ti schimb cerul si pamantul, sa-ti pun plumb tacut pe aripi, libertatea sa ti-o frang, sa te-nchid intr-un palat, intr-un
Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa
Cum ții să nu se
De ce nu știu ce pot să fiu?
Orice doresc mă-mpotmolesc.
Aștept, aștept, și ard încet.
Cu frică simt și-ncet mă sting.
.
În mine mor încetișor
Si în durere mă măsor
În vis nu cred la ochi
Pentru o clipa... am simtit
eternitatea timpului si el
s-a oprit.
Fericirea, cu aripile lui de inger
ce-si lua zborul si se-ndeparta,
Secundele, numarandu-si anii
si eu..., vorbele tale.
Atat,
Mereu te pierd in lumea cea de vise...
Asemeni unei stele in univers
Imi pare ca parcurg un drum,invers,
Cu chipuri si sperantele ucise.
La orice pas,gasesc doar usi inchise,
Destin
Am zis,am zis durerii
Mai lasa-ma nitel
Din bratele-ti fatale,
Din leaganu-ti crudel.
Ea mi-a raspuns atuncea
Cu glasul ei cel rau:
Nu pot sa fac aceasta,
TU ESTI COPILUL MEU.
Și dacă nu te-aș fi\'ntâlnit
Pe al cui umăr aș fi plâns?
Și cine mi-ar fi auzit
Durerea ce în piept am strâns?
Și dacă tu nu ai fi fost
În brațe calde să mă strângi
Cine m-ar fi luat de
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume
Ce este omul?Un vesnic dor si-un vesnic plans.Dor,vis si dezamagire:acesta-i omul.O fiinta sfasiata intre trecutul pe care il blesteama,prezentul pe care nu-l intelege,viitorul dupa care
Visez că zbor, dar tot mai rar,
mi-e susul jos când mă rotesc,
sunt tot mai greu de pământesc
ca o sfârlează de arțar
închid pleoapa – în zadar,
aripile nu îmi mai cresc :
de-atâtea nopți
Daca as tipa poate m-ar auzi cineva
Dar degeaba….
Destinul mi-a fost scris asa
Sa fiu la fel de singura ca stelele de pe cer
Stelelor, voi sunteti singure
Pe bolta cereasca
Pe pamant eu
sunt
Atîtea ninsori au curs peste mine
Cä aproape mä îngroapä de vie.
Mi-a prins în gheatä trupul rädäcini
Si simt cum räceala
Spre suflet se întinde.
Invoc Dumnezeul lupilor
Sä-mi trimitä o
Chiar daca anii trec
Crezi ca inima asta va uita ?
Cel care mi-a dat dragostea, ai fost
Si tot tu mi-ai luat-o
Crezi ca inima asta va uita ?
In fiecare seara pe perna
Mi-e frig fara
M