Plang

ai plecat pe la sfârșitul verii
cu aluat de norișori în gând
și te întorci acum plângând?
e primăvară,esti speranță vie,
zile amare,amintiri urâte,
să nu le plângi,mai ducă-se-n pustie,
iar noaptea-mbracă-te în vise
și-ascultă soapta celor care nu te-aud,
planeta-i vie,eul nu e singur,
e parte-a unei psihosfere
ce primenește-acest pământ.
tu ești o floare-a primăverii,
să nu mai plângi,
îți stă bine zâmbind.

cu prietenie,ioan.