Martinescu Gabriela Maria

Plâng de neputința de a nu putea vorbi Plâng de zilele amare Plâng și inima îmi bate Plâng de amintiri urâte Plâng și nu m-aude nimeni Și tot plâng târziu în noapte...

Camera albă a norilor. Amurgul soarelui jucăuș, Melodia norilor triști, Escapada în vis, Riviera cerului cu nuanțe vii, Avântul gândului printre molecula norilor, Axa vie albăstrie, Lasă-n

Câinele doarme, Puii șușotesc, Păsările ciripesc, Greierii cântă, Șarlele latră, Þânțarii te ciupesc Și eu privesc la cerul gri, Cum mi se stinge, La al meu văz.

Floare albastră Floare mică Unde ești tu mititică?! Aurul galben strălucitor Îți ia ochii oricând Dar ai grijă Să nu te prindă! Trandafirul roșu pasional Fură inima oricui Roșu ca

Zgârie-n nori și-n cer deschis Un avânt de mult aprins Ca un spic galben închis Pe un câmp de foc aprins. Zgârie-n nori și-n cer deschis Niște nervi de-acum aprinși Ce-au venit fără

Te iubesc se scrie-n cărți, Te iubesc se zice-n față, Te iubesc se simte-n inimă, Te iubesc înșelător! Te iubesc acum,mereu, Te iubesc așa cum ești, Te iubesc cu inima, Te iubesc cu

Puful promăverii cade din copaci, Ca o nisoare urlătoare, Peste orașul cu nervii de plumb. Și apoi... Vine greva,nu mai vine! Vin profesori,nu mai vin! Vine ora...! De plecat

O casă albă,între copacii de aramă, Într-o grădină adormită doar cu sunete firave, În centrul orașului istoric Cu ființe pur moderne Ce trăiesc o veche epocă Prin esența ei culoare.

Dimineața cu pletele cerului Albe și dinamice Pare un bun început al zilei Totuși... Ceva se întamplă! Și devii o gaură neagră În zi și noapte absentând Ești un struț cu capu-n nisip Fără un

Noaptea lupilor albaștri, S-a ivit in raiul negru, Luminând totul in cale, Distrugând și fumul negru. Luna lupilor albaștri, Vrea privirea ta în noapte, Iar avântul vrăjii ei, Te topește

Într-o zi mare, De mare sărbătoare, Când ne întoarcem în timp, Ca o stea de vis. Să stau de vorbă mult,divin Cu un geniu de vinil, Cu viață veșnică și plină Și-mi dă un licăr

O nouă poartă se deschide O altă poartă se închide Și o altă parte vrea să iasă Și să mă ia doar pentru ea Și să facă tot ce vrea Fără loc de un refuz...

Pana albă și aripile pe tavan Vin ca două fulgere răzlețe În privirea mea nocturnă Neagră ca un cer cu ploaie buna. Acest zgomot dur de noapte Nu mă lasă,nu-mi dă pace Meditez și meditez Ce

Într-o clasă goală,goală, Cu o bancă roată,roată, Ca un ochi de față pală Și un roș draguț de toamnă. Aștept eu timpul să treacă, Să mă duc și eu acasă, Dar să știu că am știut Ș-am aflat

Un minut în ploaia rece Ce ma udă și mă stinge Și-mi dă harul său parfum Ce îmi spune hai la drum! Și pornesc spre acel drum Nici minut nu-mi ia acum Nici o realitate dură Că acum plouă-n

Vreau să scriu, Dar ce să scriu? O romanță,un poem Sau mai bine o elegie Ca și cum ar fi a mea... Sau mai bine viața mea Cu negații,cu poziții Sau mai bine laso baltă, Că nici nu mai știu ce

A fost odata intr-o tară O politică bizară Ea nu era dreaptă,era sireată Cand iepurele sare din lege in lege Iar trântorii votează Coioții se revoltă Și ursul stă la masă. În stupul înțelept

O rusine mare,mare A căzut acum la mine Să imi ia zilele toate Și imaginea cu ele. Cu un car de lacrimi pale Pe chipu-mi roș nebun Se reped acum în cale Firisoare cu tone.

Dans in ploaie,dans in apă Plin de bucurie,plin de fericire... Dans in ploaie,dans in apă Plin de nostalgie,plin de amăgire... Dans in ploaie,dans in apă Două siluete,două inimi

O lacrima cat marea Imi cade pe obraz, Din cuvintele de gheata Ce-mi dau un mult necaz. Ma duce in visul cu prapastii De unde nu mai pot isi Si-mi ia toata puterea, Ce nu mai vrea sa