Poezie
VORBELE TALE
1 min lectură·
Mediu
Vorbele tale
Am luat aminte ce ma invatai,
Iar sfatul tau imi este rugaciunea
Ce o rostesc cu-ncredere in sacru,
Sperand ca insasi sfatul tau este minunea.
Indrug cuvinte ce ti-i le-am mai spus
In clipele de temere profunda
La cere-mi raspundeai cu o caldura
In care inima-mi simteam cum se cufunda.
Visez sa cred in inima profund,
Caci insasi inima e propriul meu profet
Ce imi arata necunoscutul vietii
Notat pe pagini albe de caiet.
Aud si-acum vorbele tale,
Care atunci mi se pareau in van
Si le ascult atent cu disperarea
Unui drumet strain oprit la han.
Insa precum drumetul ce merge catre tinta
Ma-ndrept eu inspre tine si-ncerc sa te visez,
Sa vad lumina inimii din tine
Si inima-mi sa o urmez.
013.234
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marta Carmen-Ioana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Marta Carmen-Ioana. “VORBELE TALE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marta-carmen-ioana/poezie/12129/vorbele-taleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDTdan tristian✓Construcția nu e deloc atentă, dar poate asta ai vrut. Nu pot să dibui însă harta expresivității acestei poezii. Vorbele lui nu prea sunt și nici tăcerea nu le sugerează. Și nu înțeleg nici ce poate însemna \"...disperarea / unui drumeț străin oprit la han\". Rămâne în dimensiunea sublimului inima ca profet al omului...
0