Poezii

Te-ating cu razele mele ce-alungă şi luna, Îţi mângâi chipul cufundat în tristeţe, Căldura mea curge prin venele tale Şi-n ochii tăi palizi de-atâta blândeţe; M-apuc să îţi sfârtec cu dinţii

Când ploaia cade pe sub stele Și picuri reci ne ard căzând, Tu plângi atunci, eu plâng cu tine - În gând...să nu mă vezi plângând. Iar dacă ploaia încetează, Surâsu-ntrezărit pe chipul

Degeaba-ncerc să mă apropii Când îndelung te depărtezi, Te-ascunzi de lumea speriată, Dar crezi... Nu e nici unul să-nțeleagă Puterea darului din tine Și te ascunzi...sub ochii verzi Văd

Cândva frenetic, Apune gerul nopții... Metamorfoză.

Câmpie pustie Începutul iubirii Curg lacrimi.

Cerul azuriu Murim puțin câte puțin Nuferi galbeni.

Clopotele bat... Bătrânul sta singur Ușa larg deschisă.

La căpătâiul tău îmi las azi crucea Și zâmbetul, trecutul, amintirea Însă durerea ce chipul ți-o arată N-am să o las să-ți tulbure-adormirea. Eu – abandonat în gesturi și în lacrimi, Tu te

Dacă știam că te voi regăsi Nu căutam îndelung…pribeag… Răsunete de clopote-aurite Se-aud gemând legate pe catarg… Furtună…și valuri uriașe Luptă cu viața, cu moartea tot-odată În amăgirea

Pe drumul drept al tainicei trăiri, Sub cerul îmbâcsit de-nnourare, Plutesc prin aer umbre-ntunecate De un absenteism plin de candoare; Cumplit ecou al dureroasei firi Înspăimântată de dubla-i

Tăcut...se plimba Prin camera umbrită de trecut, Cu pași greoi și fără să mai știe Tot ce a scris, de ce-i atât de abătut... Și tace...cuvintele-s absente... Ecouri vagi se-ntrezăresc în

Te-ai dus fără să știu nimic Și ai ajuns așa departe, Încât la tine e zi, Iar la mine e noapte. Dacă-ti vei pierde curajul vreodată, Nu te-ntrista...citește o carte Și dacă la tine e zi, La

Te iubesc, orice ar spune lumea, Lumea asta rea și plină de minciună, Ce de va ști că tu îmi ești iubirea, Se va topi în nemiloasa-i ură... Te iubesc, orice ar spune lumea, În jocul ei de vorbe

Tu să mă ierți că încă te iubesc Și fiecare clipă ce-o port în gând cu tine Strigând parca mă-ndeamnă să trăiesc Și când tresar mă-ntreb dacă e bine; Tu să mă ierți că încă mai aștept În clipa

Te-ai dus... Și n-ai vrut să privești în urmă; Nu mai conta nimic când ai plecat Nici chiar durerea ce sufletul ți-o curmă; N-ai vrut să știi nimic de mine Nici de trecut...nu avea rost Să

Dacă pleci, Ia-mă și pe mine In lumea asta rece și plină de păcat Nu-ncap decât cu tine. Dacă pleci, Ia-mă și pe mine Să gust amarul și durerea Sufletului marcat de rătăcire. Dacă

Destinul fiecăruia este de fapt Un amalgam de suișuri și coborâșuri Și trebuie fiecare dintre noi să-l înfruntăm Petru că nu știm să apreciem necunoscutul; Știu că timpul nu stă în loc Chiar

îmi ceri prea mult; nu cred că am să pot vreodată să rup din cerul meu o stea și-o lună, totodată. pe cerul meul nu este lună, a fost furată când îmi era aproape însă am înțeles motivul, era

feriți-vă de vânători de vise, nu îi urmați când îndelung vă cheamă, urmați-vă chemarea interioară, nu-i luați pe toți în seamă. nu încercați s-atingeți idealuri, nici nu luptați s-ajungeți

Omule...tu... Repetabila minune, N-ai sa aflii niciodata De ce-ai fost pus stapan pe-o lume. Caci tu...doar tu... Amestec minunat de lut, Ai prins suflet precum nimeni Si sfant ai fost de

de dorul tau am hotarat sa hoinaresc prin lume vazand azi mult mai clar in ochii tai durerea ce din suflet parca plange, iar noi suntem atat de rai... nu inteleg ce-nseamna departarea, va

cat ne-am iubit du-te, te las sa pleci oriunde caci stiu ca-ti va fi greu sa nu mai stii de mine, de dorul meu... vei cauta cu disperare cruda tot ce-ai avut; iar ceea ce-ai lasat s-a

De dragul tau, limina vie De dragul tau ma nasc acum Si capat viata pe pamant, Prinzand cu sufletul meu trup, Lumina vie, acorduri magice de cant. De dragul tau traiesc prezentul Si caut

Iubirea vietii ai fost si esti iubirea vietii mele si tot iubire ai sa-mi fi pe mai departe; am avut un timp destinele legate precum sunt filele legate intr-o carte. te-am iubit si te