Poezie
Candoare
1 min lectură·
Mediu
Pe drumul drept al tainicei trăiri,
Sub cerul îmbâcsit de-nnourare,
Plutesc prin aer umbre-ntunecate
De un absenteism plin de candoare;
Cumplit ecou al dureroasei firi
Înspăimântată de dubla-i existență,
În vuiete își strigă chinul drept
Pedeapsă închistată în propria detență;
Și cât repuls față de tot ce-a fost,
Cât întuneric pe razele de soare,
Iar calea azi pătată de lacrimi plumburii
Își schimbă rostul sub propria camuflare.
012506
0
Își schimbă rostul sub propria camuflare.\"
Ai gânduri triste. Poate așa înțeleg eu această poezie. Daca ai timp, te rog să îmi scrii pe adresa de pe sait. Vorbim mai bine în particular. Desigur, despre poezie în general. Dar și despre aceasta.
Cu părietenie, Maria