Poezie
luna nebuna
1 min lectură·
Mediu
aseară când m-am dus,
fata de la gară acasă s-o aduc,
m-am înpotmolit
de luna, nebuna...
m-a orbit...
am crezut că e un bec uiat
de cineva pe-afară...
aseară când m-am dus,
privind luna nebuna,
mare ca un cașcaval,
era să calc pe cineva
cu mașina...
mă întreb cum poate nebuna,
să crească peste zii,
să ia forme neconvenționale,
să ia forme sureale...
a prostit pe toți
râzând și acoperind
jumătate din cer...
luna nebuna...
001.089
0