We are strangers in this desert
And ironically, the divine and pure,
A drop of rain is a tiny hope.
Many cry, hurt, but they shouldn’t
This desert should be an ocean?
No, the tears slowly lose
My mind plays tricks on you
Simplicity in words
Free the mind where butterflies
The sweet smell of ignorance lies.
Words of wisdom
Bring no meaning
The truth of whom,
Who ever grieves by
Nu vreau să zbor,
De ce să mor?
Fiecare gând năucitor
Mă gâdilă fermecător.
Nu te mai ascunde,
E doar o foaie,
Nici Ketch nu vine,
Ești mic, ți frică, doare.
Dar vreau, doresc.
Nu zice:
Red rose, red rose
As pure as love it self,
White roses as the light of
Your sweet kisses.
I felt once the window
Of you heart open
Oh, I remember that day,
Like it was yesterday?
No more
Dimineața grabită
Pleacă gândită,
Peste noi atârnând.
Inima bate
Sentimente uitate
Pe o foaie galbenă de timp.
Gândul meu zboară
Atunci când te cheamă
Cu foc și cu pară.
Trist, dar
Drumuri limpede,
Clar definite
Croiesc legende
Pe piei inocente.
Firul ierbii
De-l despici
Din verzi gânduri
Devin doar albi.
Mândre amintiri
Ca niște flori,
Mereu impresionați
De
Se spune că este un sentiment ce te înalță, te doboară, te face om cu adevărat.
Dacă nu iubim nu suntem oameni?
Ironic este faptul că cei mai mari oameni, poeți, scriitori, nu aveau iubire în
Mori de vânt
În zori cu cânt
De mult atente,
Ca și proaspete.
Plecat cu zisul,
Capul mereu plecându-l,
Cuvântul dezmierdându-l,
Mereu cântându-l.
Ajuns în nemurire
Durerea în piept
Ușa vieții mele
Larg deschisă, nici o cheie,
Zile multe, zile grele,
Fără de pereche.
Fereastra închisă est,
Lanțuri și lacăte sunt,
Ai vrea să evadezi
Am auzit mereu
Un cântec de mărire,
Un cântec în mărirea zeului,
Dar nu l-am cântat.
În negura dimineții
În aud mereu și aș vrea,
Aș vrea să plece
Să pot
E înnorat și trist,
Trist precum un cățeluș,
Așa sunt și eu,
Când știu că ești departe.
E prea târziu și ...
Și nu te pot suna.
Vocea ta răsună ca un ecou,
Și mă trezesc
Și plouă ...
Dar
Nu vreau să zbor,
De ce să mor?
Fiecare gând năucitor
Mă gâdilă fermecător.
Nu te mai ascunde,
E doar o foaie,
Nici călăul nu vine,
Ești mic, ți frică, doare.
Dar vreau, doresc.
Nu zice:
Firul vieții scurt
Tăiat de o îndoială
Cerșește iubire fără a da.
Gândul e trist
Inima bate-n piept
Și cântă o rapsodie mută.
Visele se pierd
Lumea gândește
Seară în curând va
Un corb mereu sufla,
Sufla-n sufletul meu
Răul si amarul trezea
Cu simțul trădării
Ascuțit!
Dar în umbra nopții,
În lumina întunericului
Te vedeam pe tine,
Te admiram ...
Astăzi nu te mai cunosc
Tăcerea ta doar o găsesc,
Îmi pierd gândul, caută-mă
C-un zâmbet vopsit, găsește-mă!
Dar du-te, pleacă, părăsește-mă.
Nu te-am câștigat
Nu era un joc!
Dar vino, hai,
MC