F (Noaptea cade de la o vocală la alta)

În noaptea care crește în noi, spunea,

suntem ca înecați.

Deodată am simțit o voce aspră pe

piele.

Îl întreb ce-a vrut să spună. Pare mirat.

Profilul lui de maree nesigură se arcuiește,

toate trăsăturile i se estompează.

Privirile i se topesc în mirare – îl

ascultam sau pur și simplu mă

uitam în noaptea care cădea -

Noaptea se precipită de la o vocală la alta.

Cine a vorbit?

Arcul alb care încercuie buzele e și

mai încordat.

Textul înaintează – ca o piele a sensului -

N.B.: Acest poem face parte dintr-un \"alfabet\" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.