E (Agățându-se de cuvintele pronunțate deja)

Tăcând,

tăcere – panică,

agățându-se de cuvintele pronunțate deja.

Nici o urmă de sunet; un chip împietrit; în

aer, nici un ecou de vocală, nici o silabă.

Cuvintele – le-a pronunțat cu adevărat?

În jurul gurii se ghicește o linie albă,

fină, care se accentuează din ce în ce

mai mult, părând că se închide ca

un cerc – apăsător.

Și totuși spunea ceva.

Privirile i se înconjoară de unde. Unde

de priviri ce îngheață

pe trăsăturile chipului – mască heteroclită

fluidă și în același timp înmărmurită, cuprinzându-i

toate privirile posibile.

Mască deschisă.

N.B.: Acest poem face parte dintr-un \"alfabet\" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.