Proză
Copilărie fericită
1 min lectură·
Mediu
L-am văzut azi dimineață. Pe o vreme cîinoasă. Ploua, bătea vîntul și era frig. Dormea chircit pe o conductă de termoficare, pe o porțiune de unde izolația termică fusese furată de mult. Ca să-i fie mai cald. Are o fața chinuită de om care a făcut numeroase excese la viața lui. Jerpelit tot. Haine cam cu 4 – 5 numere mai mari. Pomană. Calul de dar nu se caută la dinți. Niște adidași în picioare prin care i se văd degetele negre. Probabil nemîncat, dacă mîncare se poate numi ceea ce manîncă. Lîngă el un cățeluș la fel de jerpelit. Punga alături, ținută strîns ca cea mai de preț comoară. Ea îi spune noapte bună.
E bătrîn. Îi mîncat de viață si de greutăți.
Are 10 – 12 ani.
013.530
0

vremea, lumea, oamenii: cainosi, fara exceptii..
in schimb, catelusul, \"omenos\" ii tine de urat si de cald pana cand punga ii va spune: \"noapte buna\"...
prea trist, prea adevarat....
Lizush