dincolo de fereastra mea,
dincolo de ploi seculare,
de vanturi care imi iau auzul
si fulgere care imi iau privirea,
copilul cel visator dn mine
incearca sa se dezbrace de vise,
sa se lepede
Între veghe și somn,
Între viața și moarte,
Între mare și țărm
Nu vei găsi
Nici cel mai fin nisip,
Nici apa cea mai dulce:
Doar umbre din trecut
Și,
Amintind de tine,
Oameni morți;
Doar
mi-as apartine,
mi-as plange de dor de mine,
m-as lega la sireturi incoerent;
dar unde este verbul la prezent?
unde sunt eu cel de maine?
unde-ti sunt...
trecand peste mizerii,
peste rime
ti-am spus azi?
te iubesc prea mult, atat de mult, stii? cum sunt copiii aia mici si se
lauda cu cantitatea de dulciuri primita de Craciun cadou: te iubesc atat!...infinit
mai mult...infinit.Si
prin mine eu insumi privesc
copaci cum isi cresc spre pamant aripi,
telefoane ce-cearca disperate sa-nnoate.
oameni cum spre galben alearga// [1]
din mine cretin ma hranesc;
fiecare petala
.
02062006
.
.
dar cel mai mult doare atunci cand privesti in urma. trecutul nu trebuie sa te faca sa fi mandru de el. in prezent poti sa te simti de lut, murdar si cald. viitorul poate sa iti
însingurat mă simt de toate,acru,înflorind,
și gust de fum,și lacrimi de aș plânge
eu nimănui nu am unde mă duce,
eu nicicând n-am vrut să fiu murind...
e alb copacul mâinii mele azi,
căci
eu am ceva ascuns in mine,
cat un cap de bou care rage,
ma cheama spre asfintit,
spre focul in care-am muri-
leguma tanara, cu sange inert,
rupt de tot, de raget, de sunet...
ma scufund in negura de-o zi,
de avortat apus, neinflorit:
dar cat o sa suport neinzecit
curentul repede ce ma atrage
spre cantecul murdar al inocentei aripi...
hai ma, glumeam,
mi-a placut
ma chema spre nu-stiu-unde,
eu nu stiu limba lui de lemn,
de aluminiu si stejar batran...
sunt prea ranit sa pot gandi macar
ca fluturi albi imi pot gasi brelocul
si cheile de la acel castel
sau roz sa ma nasc,
cu grea povara si menisc subtire-
chiar nu prevad
cu pasul meu adanc de profet
cum stanci din cord se pravaleau spre mine
si sentimente rancede ma napadeau.
am inteles
[sau cronica unui timp mitic]
prietenul meu, Scama, mi-a demonstrat ieri ca nu exista dacat vise, intre oameni, dincolo de ei...
de ce sa nu poti invata ce este demnitatea de la un visator?
ce
m-am ras pe fata
cu umbra unui glont
fara sa simt macar durerea
din care ma adap:
orfan, fara ochi, fara solz.
eu nu apartin nimanui,
sunt cantec marelui, timpului
si iadul naste rai in
de cateva zile tot caut pe radio agonia ceva nou...aceleasi texte, aceeasi noapte de decembrie a lui cartarescu care ma obsedeaza in timp ce mananc...nu stiu, cred ca ar trebui sa (di)versificati
de ceas, de timp
am tras netras
cu arc electric
de nemurire
in verbe, in vorbire...
ce rost au rimele?
de ce cuvintele nu pot curge
cat un fluviu, cat o dunare
intre o mare de idei
si o
sall to all...
sunt indignat:
plec spre scoala si mi se spune,
ca o supa de legume,
cum ca liceul meu are doar 145 elevi care
sustin bacu\' anu\' asta si, prin urmare,
hai noi, cu totii sa
fa,
te-am iubit,
dar rana din ochiul meu
cere sangele ochiului tau...
fa,
cu mana care ti-a mangaiat sanul,
as cauta acum sa te sugrum,
sa storc din tine nestiinta de-a iubi...
fa,
plini de ură,
cu ochi mici, mici de tot,
cu urechi ascuțite, mărunt,
pași repezi, într-o direcție aiurea -
oamenii s-au împotrivit mie.
[ am un secret pentru tine:
[flux]
eu am adormit pe plajă,
m-a prins iarna, s-a-noptat.
sunt desculț, sunt gol și singur,
ghemuit, înfrigurat...
și de casă sunt departe,
și mi-e greu acum să plec -
auroră
Dac-ai ajuns la acest capat
al verbului \"a fi\",
E momentul sa afli
Ca nici tu nu-mi esti indiferenta,
Ca sunt un munte si de piciorul meu
chiar vreau sa te prinzi
Cu degete de primavara,
Cu
Sange...
Atatea maini pline de sange...
Ah! noapte de noapte
M-aud cum cant
O od-a mortii!...
Un sange!Un sange pentru toti!...
Ajung la concluzia ca ucigasii
Comit acele crime
***oamenii mor in fiecare zii, in fiecare ora,in fiecare secunda,in nu stiu care lagar,pe nu stiu care pat de spital,in nu stiu care apa...in timp ce tu razi...
***oamenii se nasc continuu, intr-o
uite ca, totusi, scriu...
despre ce as putea sa scriu?
despre nota mare
la purtare
pe care
din pacate nu am primit-o la scoala?
despre oamenii care ma scuipa cand ma vad pe strada?