simplu: Patimile lui Cristos

nu vreau sa-l muncesc intr-atat.observ lipsit e interes cum sunt citit din ce in ce mai des si nu vreau asta...mereu am cautat poetii la care nu se poate ajunge tocmai din cauza anonimatului in care sunt scufundati...132, nu vreau 132 de cititori pentru textele mele idioate, nu va vreau...eu scriu pentru mine si singurul motiv al existentei mele pe site-ul www.poezie.ro este lenea de a scrie de mana sau poate un imperfect echilibru intre viteza lui \"a gandi\" si viteza lui \"a scrie\". nu va merit: incerc sa fac rost de filmul asta de o lune de zile, si in zadar, in zadar copii dupa svcd-uri originale, in zadar instalare de codecuri si playere de care nici fanaticii nu au auzit...am reusit[oare] sa-l vad, incomplet, 27 de minute de groaza, de spasme cerebrale si plans enorm... eu nu credeam posibil un film ca asta, nu imi imaginam trecerea de la benzile alea desenate din copilarie, casuta povestilor parca si cartea cartilor, la altceva, atat de profund, de oribil ca filmul lui Mel... pacat ca nu am decat juma\' de creier seara asta, caci multe alte subiecte meritau discutate; ramane o intrebare acolo, totusi, in varf de creion, aruncata ca o sageata - are ceva rost? eu nu gasesc motiv unui zambet acum si nu m-as arunca nebun in bratele iubitei mele in sala de cinema la filmul asta...nu ca as putea sa devin obscen, dar pana si Seinfeld a pierdut Lista lui Schiller[pentru cei ce stiu...], situatie cu care nu pot sa o compar pe cea de fata.nu stiu de ce am tinut sa postez un mesaj atat de idiot sub titlul asta,ca eseu, nu stiu de ce nu m-as fi apucat sa citez din critici...de ce azi? de ce Mel?... sa te pravalesti peste absolut, sa cada peste tine cruci de nemurire si sa uiti pur si simplu ca esti un fiu al unui tata, ca ai inimi care bat pentru tine: cuie in inima mea, va astept!