mariusmunteanu

… Am reconstruit Frumosul si mi a zambit in coltul gurii, in oglinda.. era stingher si fara personalitate- …atata liniste-i pe-aici ! am ramas doar noi- tu de-o

…apunem mai apoi într-o frunză călcată de zei, pe o alee cu noi fără identitate.. …apunem mai apoi

…era o toamna vremelnnica,nu ploua,nici vantul nu-si dadea in petec din aripi si frunzele arse de toamna miroseau a rosu putred, carari erau putine…pustii …pasi mi se-ndreptau nehotarati catre acea

…dar vă rog,spuneti ceva.. nu va sfiiti de prezenta mea-n oglinda, e doar umbra dumneavoastra ; spuneti ceva, ceva despre noi, imposibili in anotimp,descrisi de o adiere de nea, se stinge focul