Poezie
Bebop
în memoria lui Charles „Bird” Parker
1 min lectură·
Mediu
În centrul liniștit al foaierului, scufundat
în fumul umed ce s-a scurs printre buzele șocate
ale publicului,
tinerii devin adulți - (un lucru măreț) -
confirmându-și valoarea pe scenă
Din singura pată de lumină arzătoare,
bebop-ul s-a născut precum o fiară sălbatică,
lăsând fără suflet ochii și esența
din spatele întunericului;
storcându-le credințele vechi într-o sticlă –
aruncată pe marea uitării
Piruetele șterse ale doamnelor încinse
au fost pierdute în trecut
Hainele vechi însuflețite au fost uitate
într-un sicriu, de către clasici
Bebop alerga mai repede
decât zgomotul unui gând
Acum, adevărații maeștri și-au distrus pianele,
și-au șifonat vibrațiile în picioarele tremurânde,
ritmuri rapide le-au sucit capetele asemeni unui saxofon
Spiritul shaman al bebop-ului le stăpânește ființa
printr-o incantație de tobe
către ultimile niveluri de muzică
Ei sunt amprenta unui uragan ce a pășit
pe teritoriul unei audiențe tăcute
046122
0
aruncată pe marea uitării\".aceeasi poveste trista ca de ex. in \"amazing grace\". glasul miilor de sclavi inca se mai aude in largul marii.incantatiile negrilor sunt de fapt bocete ale dorului lor nestavilit de casa; casa pe care unii nici macar nu au apucat sa o vada vreodata...acolo in deserturile aride ale Africii. bebop bebop! cu mult respect, andrei