Poezie
Tribut Aziza
scris atunci când trupul era invadat cu muzică
1 min lectură·
Mediu
Tribut Aziza
Stropi de ploaie căzând din zornăitul
unei melodii de jazz, topită
sub corzile pianului...
Prezențe gălbui reflectând sclipirea
unui saxofon nărăvaș
iar corpul pierzând, în ambianță, din greutate.
O doamnă vorbind tare în centrul gândurilor mele,
întrebând despre fantezii;
mâinile tremurând pe genunchiul
care a fugit din trup,
și luna ce se pierde departe –
toate acestea, în schița
urletelor nebune de câini!!!
Fumul sapă spațiile goale
ale creierului,
și figuri ale unei întregi siluete
regrupate în întuneric.
Un râs ciudat pierdut printre fantomele
dansând pe o podea umedă –
nu există expresii verbale,
ci doar elan deasupra unui râu...
din extazul unui blestem edenic;
nici senzații ci doar dovezi interioare…
Pasiunea, Aziza, cântă
întregul meu corp...
026994
0
nu sunt vreun critic literar și nici nu îmi doresc o astfel de aură, pot doar să rezonez sau nu la cuvintele celor care îmi intră în atenție
ai culoare și o anume pasiune bine încorporată în literă
sincer, nu e un comentariu laudativ-semn de reciprocitate deși dacă nu îmi lăsai astăzi semn de lectură pe una dintre poezelele mele habar n-aveam de pagina ta, nu am obiceiul să dau cu periuța din politețuri false
repet, mi-ai intrat în atenție și am aproape siguranța că nu îmi voi pierde timpul urmărindu-ți textele pe care le vei posta aici, dacă vei mai posta...
salut
PS: cred că ai câteva epitete în plus prin textul ăsta dar...tu știi mai bine cu siguranță ce și cum vrei să transmiți