noaptea de joi

Seara a inceput linistita ... O adiere placuta racoreste cefele asudate , semn ca instalatia de aer conditionat a fost de curand reparata ... Mainile actioneaza mecanic , coordonarea e perfecta . Miscarile capata gratie, balet mecanic, desfasurat in surdina ... Umbrele danseaza jocuri pagane pe peretele alb , inchipuind un ritual al facerii si desfacerii ... Pleoapele tresar la durerea retinei sfasiata de clipirea monitorului, stralucitoare ca lumina unui far... Rar, se aude un oftat, urmat de un murmur surd, semn ca sfarsitul se apropie sau se indeparteaza. Treptat, tensiunea creste, aerul se strecoara tot mai greu in plamani... Sacadat, apoi nervos, dansul umbrelor incepe sa devina frenetic, gratia se transforma intr-o pantomima groteasca , zig-zag-ul zbaterii arata graba de a savarsi acest joc... Un iures cuprinde camera, totul pare sa se invarta ... nefireasca devine aceasta miscare care parca vrea sa incremeneasca tot ... Noaptea a invaluit deja lumea, intregul univers a ramas strafulgerat doar de tubul catodic... E o noapte de inceput de sfarsit de lume ... Dumnezeu a capatat numele si infatzisarea ta , femeie ...