Poezie
O poveste reală
1 min lectură·
Mediu
Tu vezi bine că nu sunt din lume
lumea nu există
e o iluzie fascinația piramidelor din oțel și sticlă
un strat vâscos de trupuri otrăvite
de mult a încetat să-și scrie simbolurile
în matricea goală a calendarelor
am venit doar să reabilitez cuvintele
înainte de înghețarea buzelor
sau de entropia rațiunilor
și mă tot întrebi ce știu cel mai bine să fac
cum trec peste toate tăcerile
cel mai bine iubesc dar e bine să cunoști altfel
atingerea cuvintelor
să mă înțelegi că o dată rostit numele tău
te-ai născut în afara timpului prin mine
și frigul căldura neodihna nu au niciun sens
doar iubirea așa suntem cuprinși
între i și a toate numele
073.157
0

marius, îmi place ce ai rostit aici.
cu drag,