Poezie
Alungarea din Eden
1 min lectură·
Mediu
Pe brațe îmi creșteau fructe coapte
în mușcături adânci de șarpe
sunt o pradă înaintea timpului
un vânat hăituit în noapte
sângele îmi duce printre rădăcini groase
într-un diluviu profețit în joacă
livada cu brațe deschise
glasurile ridicate din rouă
totemul ulițelor ieșite din munte
tabloul căsătoriei cu cerul
în piept cuțite de gheață secționează artere
de pe trupul meu îngroșat
se coboară înțelept un șarpe
064.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marius nițov
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 66
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
marius nițov. “Alungarea din Eden.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-nitov/poezie/1765846/alungarea-din-edenComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDPot spune că am citit un text cu valențe multiple, un poem încărcat cu emoții-stări,de fapt o varietate a stărilor... imagini deosebit de frumoase care dezleagă inimi-zboruri, împlinește și conturează, rostuiește...
\"glasurile ridicate din rouă(...)tabloul căsătoriei cu cerul/în piept cuțite de ceață secționează artere/de pe trupul meu îngroșat/se coboară înțelept un șarpe\"
Felicitări,domnule marius nițov!
cu sinceritate,
teodor dume
\"glasurile ridicate din rouă(...)tabloul căsătoriei cu cerul/în piept cuțite de ceață secționează artere/de pe trupul meu îngroșat/se coboară înțelept un șarpe\"
Felicitări,domnule marius nițov!
cu sinceritate,
teodor dume
0
MNre.Alberto M. Popescu: da, o șansă de a se recunoaște în cădere! Căderea în timp, căutarea paradisului pierdut, înțelepciunea omului încercat de viață sunt câteva idei transpuse în vers. Mulțumesc pentru cuvinte!
0
MNre.Teodor Dume, ai evidențiat bine o multitudine de emoții-stări, izgonirea din Eden aici capătă și sensul pierderii copilăriei. Recunoașterea condiției de trecători prin lume, a căderii în timp, recunoașterea morții.
0
CGMarius,
Nu cred că acesta e răspunsul la provocarea mea. Ai scris aici doar despre patimă, despre potență, nu și despre iubire. Ai scris despre senzații, foarte puțin despre sentiment. E foarte frumoasă poezia, dar... Nu cred că ăsta e răspunsul pentru că e vorba aici de o dragoste palidă, estompată de întunericul unui trup răzvrătit împotriva unui timp ce-l transformă în pradă ușoară.
Oare se poate iubi necondiționat, cu toată puterea ființei, fără a confunda plăcerea cu iubirea? Eu cred că da, Marius.
Nu cred că acesta e răspunsul la provocarea mea. Ai scris aici doar despre patimă, despre potență, nu și despre iubire. Ai scris despre senzații, foarte puțin despre sentiment. E foarte frumoasă poezia, dar... Nu cred că ăsta e răspunsul pentru că e vorba aici de o dragoste palidă, estompată de întunericul unui trup răzvrătit împotriva unui timp ce-l transformă în pradă ușoară.
Oare se poate iubi necondiționat, cu toată puterea ființei, fără a confunda plăcerea cu iubirea? Eu cred că da, Marius.
0
MNLuciana, promit că scriu o poezie în care să răspund întrebărilor tale, am încercat ceva, nu mi-a plăcut. Aici am abordat din perspectiva căderii. Mântuirea și împlinirea noastră nu exclude trupul. Nu sunt de acord cu autoflagelarea, cu mortificarea, cu exilul din trup... cred că mântuirea constă într-o armonie între trup și spirit. Omul e chemat să sfințească prin dialogul cu Creatorul întreaga ființă. Eu nu zic nimănui să-și nesocotească trupul, nici să-și facă din el un idol. Armonia trup- suflet este mântuitoare. Eu fac tot ce pot să păstrez această frumusețe a trăirilor spirituale în armonie cu frumusețea trupului.
0
foarte amical,